nuca

  • 81gatillo — ► sustantivo masculino 1 Pieza que golpea el fulminante y produce el disparo en las armas de fuego portátiles y palanca que lo acciona: ■ no podrás accionar el gatillo sin quitar el seguro. SINÓNIMO percutor 2 MEDICINA Instrumento, a modo de… …

    Enciclopedia Universal

  • 82colleja — I (Del lat. vulgar caulicula < lat. cauliculus, col pequeña.) ► sustantivo femenino BOTÁNICA Planta herbácea de tallos erguidos, flores con pétalos blancos, cuyas hojas y brotes a veces se comen como verdura. (Silene inflata.) SINÓNIMO… …

    Enciclopedia Universal

  • 83nuque — [ nyk ] n. f. • XVIe; « moelle épinière » 1314; lat. médiév. nuca, nucha, de l ar. nukha ♦ Partie postérieure du cou, au dessous de l occiput. Coiffure dégageant la nuque. « Sur les nuques se tordent toutes sortes de petits cheveux follets »… …

    Encyclopédie Universelle

  • 84brucină — BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăţi şi utilizări în medicină şi în farmacie. – Din fr. brucine. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  brucínă s. f., g. d. art. brucínei Trimis de siveco, 10.08.2004 …

    Dicționar Român

  • 85gogă — gógă s.f. (reg., înv.) 1. nucă cojită. 2. gogoriţă. Trimis de blaurb, 16.05.2006. Sursa: DAR  gógă ( gi), s.f. – 1. Nucă. – 2. Baubau, sperietoare. Creaţie expresivă, cf. cocă. Coincide cu alte formaţii de acelaşi tip, ca alb. gogë baubau , mag …

    Dicționar Român

  • 86miez — MIEZ, miezuri, s.n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spaţiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ expr. A hrăni (sau a …

    Dicționar Român

  • 87potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… …

    Dicționar Român

  • 88rotulă — ROTÚLĂ, rotule, s.f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, aşezat în partea anterioară a genunchiului şi care închide în aşa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai întrün singur sens. 2. (tehn.) Nucă (3). – Din fr.… …

    Dicționar Român

  • 89sec — SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ♢ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectoraţie. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ştampilă… …

    Dicționar Român

  • 90stricnină — STRICNÍNĂ s.f. Substanţă toxică care se extrage din seminţele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), întrebuinţată în medicină ca tonic cardiac şi respirator, în agricultură pentru stârpirea animalelor mici. – Din fr. strychnine. Trimis de …

    Dicționar Român